Povestea mea probabil că nu este foarte originală, dar finalul poate fi același pentru toți, din păcate. La 27 de ani, am ajuns în stadiul al doilea al alcoolismului din cauza berii, deși mulți nu bănuiesc acest lucru — toți bem la fel, „cultural” și așa mai departe... Am început să beau bere în clasa a 8-a-9-a, iar în facultate am început să beau mai des, iar atunci când am început să muncesc, m-am îmbolnăvit serios de această dependență.
Acum beam (sau mai exact beam) aproape în fiecare zi între 1 și 3 litri de bere. Nu prea beau vodcă (nu mai des de o dată la 1-2 luni). Dimineața aproape că nu pot lucra până la prânz, gândurile mele sunt doar despre un singur lucru — cum să ajung la seară, să mă întâlnesc cu prietenii și să îmi îmbunătățesc starea de sănătate. Totul merge conform aceleași scheme din trecut. În cap am doar gânduri despre bere! Adesea nu îmi amintesc ce am făcut ieri, citesc o carte înainte de culcare, iar dimineața parcă nu am citit nimic! Sunt mereu „dator” la bere. Familia și copilul, dar și hobby-urile, munca, părinții, sexul, pasiunile, sportul — toate au trecut pe plan secund. Am încercat să mă limitez, să beau doar în weekend și așa mai departe, dar foarte des mă înșelam și cedeam.
În ultima vreme am început să mă cert acasă, să rup obiecte, să trimit pe toată lumea... Groaznic! Am început să conștientizez în cine mă transform și în ce ar putea să se termine totul...
De aceea am luat decizia de a merge la grupuri anonime. Acum sunt în a șaptea zi de abstinență, vineri mă voi întoarce la grup.